Nu stiu de unde vine obsesia mea pentru carti politiste, dar mi-a ramas clar in minte prima carte de acest gen citita. Eram la bunica, in vacanta de vara, si citeam mult. din intamplare, am dat peste “Crima din Orient Express”, a Agathei Christie. Ei bine, cartea aia m-a fascinat asa tare (eram cam micuta, ce-i drept, vreo 10-12 ani sa fi avut), incat de atunci am ramas cu fascinatia aia nemicsorata.

Am inceput, normal, cu toate cartile Agathei Christie pe care le-am gasit (cred ca am citit tot ce s-a tradus la noi de ea), dupa care, suparata fiind ca nu a putut si Agatha asta sa scrie mai mult, a trebuit de voie de nevoie, sa trec la alti autori. Asa am ajuns la Georges Simenon, si mai tarziu la PD James. Acum, urmaresc fiecare noua aparitie a lui PD James si cum o prind, o devorez.

Problema e ca e o pasiune de necontrolat. Eu sunt prima care recunoaste ca parca nu prea se merita banii dati pe cartile astea, dar cand vad ceva ce nu am citit intr-o librarie, ma ia un tremur, vocea mea rationala, asa firava cum e, se chinuieste sa ma convinga ca nu are rost sa o cumpar, si in momentul urmator ma trezesc cu ea la casa.

Help needed!