Bucuria nu vine din ce mi se intampla, ci din modul cum reactionez eu la evenimentele vietii.

Poti sa iubesti fara sa-ti doresti sa posezi acel ceva/cineva iubit? Sper sa invat.

Un Dumnezeu care nu mai imi implineste dorintele, ci ma ajuta sa nu imi implinesc dorintele.

Edit: Si sa nu uit sa renunt la ce nu e real.