You are currently browsing the monthly archive for iulie 2009.
Si pedeapsa? Nu stiu, cea obisnuita. Cea obisnuita? Singuratatea. Singuratatea? Exact. Singuratatea. Nu exista nici o mila?
“Fragi salbatici”
E sufocant de cald. Ascult obsedant Alanis Morissette.
Peste o saptamana, daca totul merge bine, voi fi in Vama, pe nisip, langa mare, si voi asculta folk.
There is nothing to save.
amanarea e o forma de pacat;
intentia de a spune ceva nu e totuna cu a spune acel ceva; si uneori e prea tarziu;
imi este atat de dor de liniste…; e asa o galagie in mine, incat imi vine sa-mi astup urechile sa nu ma mai aud;
vreau lucruri pe care nu ar trebui sa le vreau, nu vreau lucruri pe care s-ar cadea sa le vreau.
Nu mai imi ramane decat sa tac.
S-a terminat.
Nu mai raman decat multi de ”daca” si “poate” si “de ce”. Si multe regrete pentru tot ce nu a fost spus si facut la timp.
…yes, in spite of all,
Some shape of beauty moves away the pall
From our dark spirits.
(John Keats)
Sunt departari cu care pur si simplu nu poti lupta.
…unde se arata ca nu invat niciodata lectiile cum trebuie. Si ma invart in acelasi cerc nestiind exact unde gresesc de nu gasesc iesirea din bucla.
…si unde se arata ca lucrurile mici-mici produc tulburari mai mari decat ne-am fi asteptat.
Azi, rasfoind o carticica intr-o librarie, m-a izbit o intrebare, ridicata din paginile cartii: Eu de ce sunt aici? Am fost tentata sa o cumpar, dar m-am razgandit, nu din ratiuni economice (era 5 lei 
), ci pentru ca stilul nu prea era pe gustul meu.
Dar intrebarea a ramas undeva suspendata: Eu de ce sunt aici?
Edit: Pentru raspunsul (indirect ) pe care l-am primit … multumesc.
