Sunt departari cu care pur si simplu nu poti lupta.
Etichete
agatha christie
angoase
Boogie
carti politiste
ce mai citesc
cohen
coldplay
copilarii
dependenta
depresie
de zi cu zi
dor
egoism
eu cu mine
film
filme
frumusete
Hooverphonic
insomnii
it's going to rain today
it's sunny today
iubire
job
joc
jurnalul fericirii
libertate
lost
mananca roaga-te iubeste
maturitate
muzica
nicu alifantis
nina simone
pacat
personal
poezie
povesti
Richard Bona
rise above this
seether
simone weil
stop
suferinta
timp
toamna
uitare
Theme by Ben Eastaugh and Chris Sternal-Johnson. Get a free blog at WordPress.com.
2 comments
Comments feed for this article
august 18, 2009 la 9:35 am
Claudiu Craciun
Dar poti alerga spre ele…
Stim ca idealul nu poate fi atins, dar, totusi, tindem spre el.
august 18, 2009 la 10:54 pm
brusturel
pentru ca scriu atat de… concis, uneori uit la ce ma refeream exact intr-un post. de fapt, mint, imi amintesc bine la ce ma refeream aici: la genul de departare care nu e un ideal spre care sa tinzi, ci doar o linie de separatie. dar am gasit intre timp un mod de a face departarea sa nu fie atat de departe, ramanand departare. nu sunt foarte explicita, nu?:P