Am crezut ca lumea e un loc urat. De fapt asa eram eu.
Etichete
agatha christie
angoase
Boogie
carti politiste
ce mai citesc
cohen
coldplay
copilarii
dependenta
depresie
de zi cu zi
dor
egoism
eu cu mine
film
filme
frumusete
Hooverphonic
insomnii
it's going to rain today
it's sunny today
iubire
job
joc
jurnalul fericirii
libertate
lost
mananca roaga-te iubeste
maturitate
muzica
nicu alifantis
nina simone
pacat
personal
poezie
povesti
Richard Bona
rise above this
seether
simone weil
stop
suferinta
timp
toamna
uitare
Theme by Ben Eastaugh and Chris Sternal-Johnson. Get a free blog at WordPress.com.
5 comments
Comments feed for this article
octombrie 9, 2009 la 12:00 am
finalcoffefantasy
Si eu am fost multa vreme “urata”. Perceptia face experienta. Daca tinem minte asta, capatam un alt fel de control asupra noastra.
octombrie 10, 2009 la 7:29 pm
brusturel
as fi vrut sa raspund mai pe larg la ce spui.parca as fi de acord cu ce spui, dar parca nu as fi. ma gandesc asa: poate nu e numai perceptia, poate chiar avem un “urat” in noi, si oricat am incerca sa ne vedem frumosi, exista mereu un ceva care ne aminteste de urat (cand spun urat ma gandesc la: tot felul de traume din copilarie, ganduri, judecati si altele asemenea). asta pana cand hotaram sa curatam bine de tot, cu inalbitor, si sa facem un pic de lumina.
octombrie 11, 2009 la 12:16 pm
Cristia
Eu sunt intru totul de acord cu tine. Am inteles inca de la inceput la ce te referi prin acel urat. Da, il purtam in noi, dar nu suntem el. Asta nu stiu sa o priceapa multi: ca starile lor urate nu sunt ei. Ideea e sa nu facem greseala sa ne identificam cu starile noastre mai putin placute. Cineva spune ca trebuie sa le tratam ca simpli spectatori, sa le privim scalambaielile asa cum le privim pe cele ale unui copil mofturos,si sa facem bine diferenta intre ele si noi. Astfel le vom descoperi originea si vom stii, cu sau fara ajutor sa le inlaturam. Bineinteles ca un om care se identifica cu starile lui rele va vedea distorsionat si exteriorul, fiindca nu va stii sa priveasca pe langa urat, ci va privi direct prin el.
octombrie 12, 2009 la 10:07 pm
brusturel
Da, exact asta voiam sa spun si eu, nu intelesesem asta din primul tau comentariu. Cred ca asta e cel mai important pas al unei treziri la viata: sa constientizezi ca nu esti starile tale, comportamentele tale, vorbele tale. Eu nu sunt depresia mea. Eu nu sunt pacatul pe care il fac in fiecare zi. Si mai apoi sa reusesti sa aplici asta si celorlalti; aici inca ma poticnesc.
octombrie 14, 2009 la 6:33 am
finalcoffefantasy