You are currently browsing the category archive for the 'de zi cu zi' category.
Maraton de filme in ultimul timp. Am vazut: 21 Grams, The last kiss, Hors de prix si inca unul, al carui titlu nici nu mi-l mai amintesc. Mai am cateva care-si asteapta randul, dintre care cel mai important e Requiem for a dream.
Citesc “Alexis Zorba”, carte de care am auzit intamplator pe un alt blog. Am vazut si filmul, dar a trecut destul de mult timp de atunci ca sa nu-mi strice placerea de a citi.
Incerc sa-mi stabilesc si eu niste directii pentru anul care a inceput, dar pana acum singurul lucru care mi-e clar e ca o sa fie un plin de surprize. Asa ca ce rost are sa stric surprizele facandu-mi planuri?
Pe de alta parte, nici bilantul pe 2008 nu mi l-am facut. Dar stiu ca a fost un an bun, in ciuda aparentelor.
Cred ca pauza de gandit,simtit si baut ceai s-a terminat. Adica sunt la a doua ceasca de ceai, deci trebuie sa se fi terminat.
Am intrat intr-o pauza de gandit, simtit si de baut ceai. Multa treaba, multe iluzii, un pic de liniste din cand in cand, un pic de neliniste deseori, sentimente confuze, amintiri fara rost, nici o carte citita.
*
A fost si petrecerea de Craciun si m-am simtit bine, ceea ce m-a surprins un pic. Si am dansat, ceea ce chiar nu imi sta in fire.
*
Depresia mea e o doamna serioasa si severa, care se uita pe sub sparancene la mine si ma ameninta un pic din priviri atunci cand incep sa ma simt linistita, impacata, fara regrete, sau pur si simplu atunci cand mi se pare ca merit la fel de mult ca oricine altcineva sa fiu fericita. Iar atunci cand ma simt bine in pielea mea, doamna asta serioasa devine de-a dreptul amenintatoare. Am rugat-o frumos sa nu ma mai viziteze decat cel mult pentru un ceai la ora cinci, dar sa nu-si mai prelungeasca vizitele mai mult de ora sase, pentru ca pana la urma nu e singurul musafir caruia trebuie sa-i acord atentie.
*
Dez-vrajit, dez-amagit, dez-indragostit, dez-legare…
*
Vreau sa ma sune cineva numai ca sa vad ca ii pasa, dar nu vreau sa vorbesc cu cineva. Asta nu suna a dorinta foarte sanatoasa. A, si tot vorbesc in gand cu cineva. Nici asta nu suna foarte bine, nu?
*
Si muzica:
Nu mai reusesc sa:
termin o carte, care, culmea, chiar imi place (Zilele regelui, Filip Florian);
imi fac o cana de ceai bun pe care mi l-am luat acum ceva timp din Carturesti si pentru care mi-e tot timpul prea lene sa pun niste apa la fiert;
sa exprim ceva coerent, in mai mult de doua fraze;
sa imi pun ordine in buget, ceea ce mi-a produs azi o mica surpriza intr-un magazin, cand incercand sa-mi folosesc cardul am primit mesajul: “fonduri insuficiente” .
In pofida tuturor acestor grozavii, am si un motiv de bucurie: maine (de fapt, azi, mai pe seara, ca e deja duminica) merg la un spectacol la Odeon, Umbre de lumina. Dans, nu teatru, cu o fosta buna prietena din liceu. Sper sa fie un sfarsit numai bun pentru primul weekend dupa ceva timp in care mi-e bine.
Zilele astea parca nimic nu mai fac in afara de serviciu. Si niste vise care ma ajuta sa stau deasupra.
Uitasm gustul dulce-amarui al angoasei. E placut, intr-un fel ciudat.
Citesc zilele astea, printre picaturi: Filip Florian – Zilele regelui
Ascult:Grand Tourism
Concediu medical 2 zile. As fi preferat sa fiu la serviciu sanatoasa decat asa, dar e buna si odihna la ceva.
Lancezesc in pat, fiindca mai mult nu pot face. Ma uit la seriale, fiindca sa citesc nu prea pot din cauza durerilor de cap. Mai plang din cand in cand, numai asa, ca sa nu-mi pierd antrenamentul.
In rest, totul e bine in paradisul meu.
Cea mai noua obsesie: Koop- Come to me
Ritualuri de sambata dimineata: plimbare in Herastrau si apoi o raita prin librarii. Mi-am cumparat doar o carte azi (deh, de-abia maine e zi de salariu), si am ales-o doar fiindca mi se parea ca ar fi ce-i trebuia sufletului meu astazi.
Liniste.
Toamna in Herastrau:
Zile ciudate, la sfarsitul carora ma simt atat de epuizata, incat nu mai am nici macar puterea de a citi o pagina dintr-o carte. Zile la sfarsitul carora gestul de a-mi aseza capul pe o perna e simtit ca o binecuvantare.
Sunt obosita. E firesc dupa o luna in care am simtit totul la o intensitate mai mare decat de obicei si m-am tot chinuit sa iau o decizie. Pana la urma am ajuns atat de obosita, incat voi lasa decizia sa ma aleaga pe mine, oricare ar fi ea.
Katie melua -I cried for you
Un pic obosita. Un pic sictirita. Un pic suparata.
O zi de luni care nu prevesteste o saptamana buna.
Un inceput de dor, care nici asta nu prevesteste nimic bun.
“Aici stau. Altceva nu pot face. Dumnezeu sa ma ajute.” Citat din Steinhardt, care citeaza pe …Luther parca, nu sunt sigura. Cuvintele astea imi asigura un confort ciudat cand le rostesc. Mintea mea ar vrea tot felul de lucruri de la mine, dar eu ii spun: altceva nu pot face.
Dar e luni. O noua zi, un nou inceput.
Si melodia de azi, de care nu reusesc sa ma mai satur: Sonny J – Handsfree
Mi s-a facut dor sa vad un film intr-o sala, asa ca am ales , dupa indelungi meditatii (a se citi: am ales primul film care incepea), Boogie.
So, duminica in mall (chestie pe care nu o fac prea des) am vazut Boogie.
Sa incep cu ce mi-a placut. Mi-a placut modul cum surprinde o singura zi din viata personajului . Mi-a placut lipsa de actiune (adica ce e asta, fara expozitiune, intriga si punct culminant cum am invatat noi in scoala generala? ei bine da, cam asa, cu mentiunea ca poate or fi fost si nu m-am prins eu, sa nu excludem posibilitatea asta). Mi-au placut dialogurile, foarte realiste cred , am avut senzatia ca am acces intr-o lume a barbatilor in care nu am intrat niciodata.
Ce nu mi-a placut? Realitatea pe care o prezinta, am iesit de acolo cu gandul: is that life? Gustul amar al unui esec nu foarte clar definit. Adica am familie reusita, amfirma, ma descurc ok, dar…Senzatia ca toti ajungem intr-un punct in care realizam ca intre viata pe care o ducem si cea pe care am dorit-o/visat-o/planificat-o exista o prapastie uriasa. Sa fie asa?…
