You are currently browsing the category archive for the 'it's going to rain today' category.
Si te trezesti intr-o buna dimineata ca esti mai greu decat iti aminteai, pasesti mai greu, gandurile iti sunt parca mai aplecate spre pamant decat le stiai tu, iar inima nu-ti spune nimic.
De maine uit tot.
Exista si o alta varianta. A fost Folk You in Vama. Sentimentul ca am ajuns acolo cu o persoana nepotrivita. Sau intr-un moment nepotrivit. Bucurie alternand cu nervi. Nervi pentru care eu sunt vinovata. Neputinta de a comunica.
Pana la urma e o problema de perspectiva.
Mi-e dor sa tac impreuna cu cineva, nu langa cineva.
There is nothing to save.
amanarea e o forma de pacat;
intentia de a spune ceva nu e totuna cu a spune acel ceva; si uneori e prea tarziu;
imi este atat de dor de liniste…; e asa o galagie in mine, incat imi vine sa-mi astup urechile sa nu ma mai aud;
vreau lucruri pe care nu ar trebui sa le vreau, nu vreau lucruri pe care s-ar cadea sa le vreau.
Nu mai imi ramane decat sa tac.
Am realizat cat de putina credinta am. Cum se intampla ceva cat de mic in viata mea, cum ma intorc repede la mine insami, ma ingrijorez, ma tem, si cad. De parca nu ar exista nici un Dumnezeu.
Cat e de ciudat Dumnezeul asta care ne lasa sa ne purtam ca si cum nu ar exista…
Ploua afara. Si e vara, si copacii de pe strada mea miros asa frumos. Si ma bucur de ploaie cum nu m-am mai bucurat de mult.
Incerc sa invat, sa nu mai repet aceleasi si aceleasi greseli.
Mi-e dor sa ma bucur cu cineva. Nu conteaza de ce.
Mi-e dor. Mi-e dor. Mi-e dor.
Ies in restaurant, ies sa dansez, ma plimb, citesc, ascult muzica, vorbesc, din cand in cand nu doar vorbesc, ci si comunic. Ma bucur de frumos. Ma rog (putin). Si cu toate astea se casca un dor in mine, care ameninta sa ma inghita. De parca n-as fi stiut ce e dorul.
Nu ma mai satur de ascultat asta.
Universuri paralele. Ne intersectam din cand in cand, dar vremelnic. Dar locurile in care ne atingem raman marcate pentru totdeauna.
