You are currently browsing the category archive for the 'personal' category.
Un gand nu-mi da pace: Harap Alb si Fat Frumos nu ajung sa traiasca fericiti pana la adanci batranetii decat dupa ce depasesc niste probe imposibile. Accesul la bucurie e conditionat. Nu ai bucuria pur si simplu pentru ca o doresti cu toata fiinta ta.
When you’re gone
Vorbesti, vorbesti, vorbesti si nimic nu se intampla. O strafulgerare scurta. Si iar vorbesti, vorbesti , vorbesti. Si nimic.
Nu credeam ca voi vedea vreodata minciuna si durerea ca pe cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Cred ca asta ma mira cel mai mult dintre toate lucrurile traite in ultimul an.
amanarea e o forma de pacat;
intentia de a spune ceva nu e totuna cu a spune acel ceva; si uneori e prea tarziu;
imi este atat de dor de liniste…; e asa o galagie in mine, incat imi vine sa-mi astup urechile sa nu ma mai aud;
vreau lucruri pe care nu ar trebui sa le vreau, nu vreau lucruri pe care s-ar cadea sa le vreau.
Nu mai imi ramane decat sa tac.
S-a terminat.
Nu mai raman decat multi de ”daca” si “poate” si “de ce”. Si multe regrete pentru tot ce nu a fost spus si facut la timp.
…unde se arata ca nu invat niciodata lectiile cum trebuie. Si ma invart in acelasi cerc nestiind exact unde gresesc de nu gasesc iesirea din bucla.
…si unde se arata ca lucrurile mici-mici produc tulburari mai mari decat ne-am fi asteptat.
Azi, rasfoind o carticica intr-o librarie, m-a izbit o intrebare, ridicata din paginile cartii: Eu de ce sunt aici? Am fost tentata sa o cumpar, dar m-am razgandit, nu din ratiuni economice (era 5 lei 
), ci pentru ca stilul nu prea era pe gustul meu.
Dar intrebarea a ramas undeva suspendata: Eu de ce sunt aici?
Edit: Pentru raspunsul (indirect ) pe care l-am primit … multumesc.
Sa fii. Sa taci. Sa asculti. Sa accepti tot ce auzi.
Sunt lucruri pe care le vars aici cu o oarecare indecenta. Ma bazez pe anonimat, intotdeauna am facut-o.
E o vara care devine apasatoare.
Si inteleg in cel mai dureros mod ce inseamna: “Nu fac binele pe care il doresc, ci raul pe care nu-l doresc” (citat aproximativ, Pavel?; sa nu uit sa caut maine exact). Si ce mi-a spus cineva era previzibil, desi imi era teama sa aud: “desi vorbesti asa, nu vad nici o schimbare la tine”. Ce sa mai zic? Sa tin minte sa nu mai judec pe nimeni pentru ca fiecare face ce poate si ce stie, iar faptele nu sunt decat o particica din tablou. Tabloul in intregime cuprinde si ganduri, si neputinte, si zestrea cu care am venit, si hrana primita de la parinti, cuprinde tot ceea ce suntem. Iar tabloul asta nu poate fi judecat decat de Dumnezeu.
Muzica de vara
