You are currently browsing the tag archive for the 'poezie' tag.
Pentru ca am fost foarte ocupata si inca sunt foarte obosita, nu mai reusesc sa-mi gasesc resursele pentru a mai scrie ceva pe aici. Dar sunt datoare cu o poezie 
. O scriu aici fiindca s-ar lungi prea mult comentariile la un alt post. Din nou Marin Sorescu:
Contabilitate
“Vine o vreme
Cand trebuie sa tragem sub noi
O linie neagra
Si sa facem socoteala.
Cateva momente cand era sa fim fericiti,
Cateva momente cand era sa fim frumosi,
Cateva momente cand era sa fim geniali.
Ne-am intalnit de cateva ori
Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape
(Pe unde-or mai fi?Mai traiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos-
Pe care l-am trait.
O femeie pe care am iubit-o
Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.
Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A caror intelepciune am eliminat-o treptat.
Si, in sfarsit, o soarta
Si cu inca o soarta (de unde-o mai fi iesit?)
Fac doua (Scriem una si tinem una
Poate, cine stie, exista si viata de apoi.)”
De vreo saptamana imi tot revin in minte doua versuri de Marin Sorescu: “Eu mut o zi alba, el muta o zi neagra”. Nu stiu de ce, pentru ca nu am mai citit Sorescu de multi, multi ani. Asa ca am cautat poezia,am recitit-o, dar tot nu-mi dau seama de ce mi-am amintit deodata de ea.
“Eu mut o zi alba,
El muta o zi neagra.
Eu înaintez un vis,
El mi-l ia la razboi.
El îmi ataca plamânii,
Eu ma gândesc un an la spital,
Fac o combinatie stralucita
Si-i câstig o zi neagra.
El muta o nenorocire
Si ma ameninta cu cancerul
(Care merge deocamdata în forma de cruce)
Dar eu îi pun în fata o carte
Si-l silesc sa se retraga.
Îi mai câstig câteva piese,
Dar, uite, jumatate din viata mea
E scoasa pe margine.
— O sa-ti dau sah si-ti pierzi optimismul,
Îmi spune el.
— Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.
În spatele meu sotia, copiii,
Soarele, luna si ceilalti chibiti
Tremura pentru orice miscare a mea.
Eu îmi aprind o tigara
Si continui partida. “
