Un film care mi-a vorbit despre singuratate si regrete, despre cum putem iesi din infernul greselilor trecute, despre iubire, prietenie si miracole. Mai ales despre miracole. Miracolul de a te uita la un alt om cu adevarat, de a nu-ti fi teama sa-ti urmezi instinctele (chiar si atunci cand sunt ,aparent, impotriva bunului simt comun) . Miracole care ni s-ar intampla si noua daca i-am privi mai des pe ceilalti cu adevarat, daca am avea curajul de a iesi din inertia de zi cu zi, din inertia de a gandi si de a simti ceea ce este mai confortabil, daca nu ne-ar fi teama sa devenim vulnerabili in fata altui om, chiar si cu riscul de a fi raniti…
Multumesc pentru recomandare, mi-a placut mult

2 comentarii
Comments feed for this article
noiembrie 3, 2008 la 9:46 am
radu neuman
„— Nu vrem să admitem că există şi taine, asta-i nenorocirea. Dostoievski: Ce-i taina? Totul e taină, prietene, taina lui Dumnezeu e pretutindeni… Cât de bine e pe acest pământ, dragul meu… Şi că există şi taine, cu atât
mai bine.”
PS: Sper sa pot face rost si eu de carte… 🙂 .
noiembrie 3, 2008 la 11:02 pm
brusturel
Da, si totusi exista momente in care sufletul nostru se inchide in fata tainelor. Se inchide el sau il inchidem noi cu forta, cine stie?
Oricum, miracolele exista, tainele exista, si cat timp le simtim ca exista, e bine, inseamna ca inca nu ne-am pierdut sufletul.