Rutina

Rutina e ca un bloc cenusiu de care ma izbesc zilnic. Uneori, rareori, apare cate o spartura in zid, prin care patrunde lumina, viata, bucurie. Cand se intampla asta, toate par bune asa cum sunt, iar fericirea nu mai e doar un cuvant gol.

Dar spartura e doar o spartura, iar zidul prea compact pentru a putea sa-l daram.Cenusiul invinge intotdeauna. Si totusi stiu ca dincolo este viata, doar ca trebuie sa invat sa ajung acolo. Si teama: daca voi ramane mereu pe langa zid?