…

” A fi creat – spune teologia- e a fi doar pe jumatate. Ti se da un chip, dar ti se cere sa obtii ceva in plus: asemanarea cu modelul de care perechea originara s-a indepartat. Nu poti ramane cu ceea ce ti-e dat, nu poti ingropa talantul primit. Datul (mai exact „darul”, die Gabe) iti este prilej, sarcina (Aufgabe), punct de pornire pentru o continuare libera a modelarii de sine. Esti ceea ce stii sa-ti adaugi.”

„Daca totusi vorbim de o diversiune a departelui, e pentru ca departele poate pustii, uneori, intervalul care ne desparte de el. Absorbiti de tinta, tutelati de prestigiul si de seductia departelui, sfarsim prin a nu mai pricepe lucurile care ne sunt aproape. Aproapele ne devine strain. (…) Contempli „departele” legii morale si nu te poti adapta la „aproapele” unei imprejurari date. (…) Cultivi sublimul sau abisul si ratezi intalniea cu imediatul.”

Andrei Plesu, „Despre ingeri”