Sfarsitul la „Before sunrise”: cadre cu locurile prin care au trecut un barbat si o femeie cu cateva ore inainte. Locuri pustii, aproape derizorii (o Viena mai cenusie decat mi-o imaginez eu). Ei nu mai sunt acolo. Dar ceva a ramas, e inca acolo, aproape perceptibil… un ceva, nu un sentiment, nu o stare, i-as spune iubire daca nu ar sari credinta aia din mine care imi spune ca nu aia e iubirea, cel putin nu inca.

Ceva ramane in locurile pe unde trecem iubind. Nu?…

Dar si greseala de a crede ca intorcandu-ma, alaturi de cineva pe care l-am iubit, in locurile pe unde trecuse si iubirea noastra, voi  regasi intacta iubirea. Ea, saraca, era. Noi nu mai puteam sa o vedem.