…

„Nu posedam decat lucrurile la care renuntam. Cele la care nu renuntam ne scapa.” 

„De aceea fugim de vidul interior. Dumnezeu S-ar putea furisa in el.”

„Iubirea are nevoie de realitate. A iubi prin intermediul unei aparente corporale o fiinta imaginara, ce poate fi mai atroce in ziua cand lucrul acesta iti devine limpede? E pedeapsa pentru crima de a fi hranit iubirea cu imaginatie.”

„Dorinta de a fi inteles de altul inainte sa te fi limpezit pe tine insuti in fata propriilor tai ochi e o greseala. Inseamna a cauta in prietenie desfatari nemeritate.”

„Nu a incerca sa nu suferi, ori sa suferi mai putin; a incerca sa nu fii alterat de suferinta.”  

„Cu timpul te modifici: daca de-a lungul timpului iti mentii privirea orientata catre acelasi lucru, in cele din urma iluzia se ripiseste si realul apare. Conditia e ca atentia sa fie privire, iar nu atasament.”

 (Simone Weil, „Greutatea si harul”)

22 februarie

„Singurul organ de contact cu existenta e acceptarea, e iubirea. De aceea frumusetea si realitatea sunt identice.”

Cred ca am citit asta la Simone Weil, nu mai stiu sigur. 

Fara acceptare, universul in care traim e cel conceput de imaginatia noastra, nu cel creat de Dumnezeu.

Frumusetea lumii

Simone Weil: „Datorita bucuriei, frumusetea lumii ne patrunde in suflet. Datorita durerii, ne patrunde in corp”

Procesul ciudat prin care durerea asumata, de care nu fugi si pe care o lasi sa intre in fiecare celula a corpului tau, se transforma la un moment dat in liniste euforica.  Dar numai daca nu fugi. Daca incerci sa o ocolesti, durerea se intoarce la tine din nou si din nou si din nou… pana inveti ce trebuie sa inveti, pana ti se deschid portile care trebuie sa ti se deschida si se inchid cele care trebuie sa ramana inchise.