Exista un cuvant pentru fiecare.
Astazi pentru mine a fost: „nu exista pacat omenesc care sa invinga dragostea lui Dumnezeu.”
ain't got no
Alexis Zorba
Andrei Plesu
angoase
anjani thomas
beauty
Beethoven
before sunrise
blue alert
ce mai citesc
chopin
copilarii
depresie
Despre ingeri
fericire
filme
fragi salbatici
frumusete
Gena Geamanu
gotan project
graham greene
Hooverphonic
how different
incoerente
insomnii
i shall be released
it's going to rain today
it's sunny today
iubire
John Mayer
jurnalul fericirii
keats
lalele
libertate
madeleine peyroux
maturitate
micul print
Mike Stern
miracol
muzica
nearer blessed Lord
nina simone
nouvelle vague
pacat
personal
philip glass
poezie
povesti
realitate
Richard Bona
risc
rutina
sfarsitul unei iubiri
simone weil
sophie zelmani
Sorescu
Spovedanie neterminata
Stardust
suferinta
the hours
Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.Ben Eastaugh and Chris Sternal-Johnson.
Beauty need only be a whisper... 
2 comentarii
Comments feed for this article
mai 19, 2009 la 9:22 am
Mircea Popescu
Oasele se înmoaie. Degetele se îngroaºã sub ochii tãi. Stai cu ochii în trei, nu în patru: stînga-dreapta-sus. Privirea este tot mai fixã. Foloseºti propoziþii scurte, cu expresii tot mai tehnice. Vrei în centrul atenþiei. Lumea te sîcîie. Te atrag aparenþele. Nu mai ai timp. Vrei mereu locul tãu bine precizat. Þi se îngroaºã sîngele. Îþi simþi spatele cocîrjat. ªtii tot mai puþine lucruri despre ceea ce posezi. Oasele se înmoaie. Privirea este tot mai fixã. Foloseºti propoziþii scurte, cu expresii tot mai tehnice. Vrei în centrul atenþiei. Lumea te sîcîie. Te atrag aparenþele. Nu mai ai timp. Vrei mereu locul tãu bine precizat. Þi se îngroaºã sîngele. Îþi simþi spatele cocîrjat. ªtii tot mai puþine lucruri despre ceea ce posezi. Stai ºi, cu toate astea, eºti murdar. Stai ºi mai mult, deºi mergi o groazã. Te deplasezi, dar tot mai încet. Sînt atîþia ca tine, tot mai mulþi. Te plîngi tu, se plîng ºi ei. Nu ai loc de ei, nu au loc de tine. Drumurile, le urãºti. Faci drumuri tot mai des, care nu-þi aparþin, care nu au legãturã cu tine, dar le faci, din datorie. Nu cîrteºti decît tot timpul, adicã nu faci nimic. Dacã ieºi din rînd, toþi te privesc dubios. Eºti mort. Nu mai vezi orizontul niciodatã, decît bara de protecþie din faþa ta. Sîngele nu-þi curge, nu, e vina mereu a metalului care te rãneºte, te loveºte, þi-e ostil în fiece zi ºi tot mai des. Eºti cel mai intim cu un fier, în el trãieºti. Nu ai suflet sã-þi punã urechea pe inimã s-o audã ticãind, nu, ai un fier care te înconjoarã, te-ai prins! Eºti inima lui! Dar el nu te pricepe, cã nici tu nu-l pricepi. Oasele se înmoaie. Degetele se îngroaºã sub ochii tãi. Stai cu ochii în trei, nu în patru: stînga-dreapta-sus. Privirea este tot mai fixã. Foloseºti propoziþii scurte, cu expresii tot mai tehnice. Vrei în centrul atenþiei. Lumea te sîcîie. Te atrag aparenþele. Nu mai ai timp. Vrei mereu locul tãu bine precizat. Þi se îngroaºã sîngele. Îþi simþi spatele cocîrjat. ªtii tot mai puþine lucruri despre ceea ce posezi. Oasele se înmoaie. Privirea este tot mai fixã. Foloseºti propoziþii scurte, cu expresii tot mai tehnice. Vrei în centrul atenþiei. Lumea te sîcîie. Te atrag aparenþele. Nu mai ai timp. Vrei mereu locul tãu bine precizat. Þi se îngroaºã sîngele. Îþi simþi spatele cocîrjat. ªtii tot mai puþine lucruri despre ceea ce posezi. Stai ºi, cu toate astea, eºti murdar. Stai ºi mai mult, deºi mergi o groazã. Te deplasezi, dar tot mai încet. Sînt atîþia ca tine, tot mai mulþi. Te plîngi tu, se plîng ºi ei. Nu ai loc de ei, nu au loc de tine. Drumurile, le urãºti. Faci drumuri tot mai des, care nu-þi aparþin, care nu au legãturã cu tine, dar le faci, din datorie. Nu cîrteºti decît tot timpul, adicã nu faci nimic. Dacã ieºi din rînd, toþi te privesc dubios. Eºti mort. Nu mai vezi orizontul niciodatã, decît bara de protecþie din faþa ta. Sîngele nu-þi curge, nu, e vina mereu a metalului care te rãneºte, te loveºte, þi-e ostil în fiece zi ºi tot mai des. Eºti cel mai intim cu un fier, în el trãieºti. Nu ai suflet sã-þi punã urechea pe inimã s-o audã ticãind, nu, ai un fier care te înconjoarã, te-ai prins! Eºti inima lui! Dar el nu te pricepe, cã nici tu nu-l pricepi. Te poþi îngropa în fierul ãsta, dar el nu te conservã, viermii pãtrund ºi dincolo de fier. Nu mai ai ce sã faci. Ai ABS, aer condiþionat, servodirecþie, PSD, CTG, HTB, LJK, WSD. Ai maºinã.
mai 19, 2009 la 5:59 pm
Mircea Popescu
Un guzgan îmi tot roade inima. Este un bau-bau de guzgan colat din articole de ziar, frînturi de interviuri de la televizor, citate din blogosferã ºi nisipuri miºcãtoare existenþiale. ªtiu foarte bine guzganul ãsta, pentru cã eu l-am creat, la masa mea de lucru, din îndoieli ºi confuzie. Masa însãºi ºi construcþia ei au o poveste foarte interesantã, dar nu vom intra acum în detalii, cãci tu, cetitorule, nu eºti psihiatrul meu, iar eu nu-þi sînt pacient. Sã spunem doar cã masa de confuzie ºi îndoialã, care stã hîþînîndu-se pe nisipurile miºcãtoare ale psihologiei primei copilãrii, e acolo, tot atît de solidã ca mine ºi ca tine. Ce alegi sã pui pe ea e o altã chestiune. Unii preferã sã-ºi sprijine coatele pe masa de îndoieli ºi confuzie ºi sã priveascã aºa, la lume, prin ferestruica televizorului sau prin niscai gãuri tãiate în paginile ziarelor. Au trudit toatã ziua ºi sînt obosiþi. Acum, dacã pizza aia ar apãrea la timp sau copiii sau bãrbatul sau nevasta sau cecul ãla trimis prin poºtã ºi dacã nu s-ar lua lumina, curentul sau gazul, dacã n-ar fi vreme rea timp de o sãptãmînã, totul ar fi aproape perfect în lumea asta. Urzeala scandalurilor ºi a mini-dezastrelor care þin Republica în miºcare ar putea fi mãrginitã la ferestruica televizorului ºi ar putea deveni chiar suportabilã, privitã prin gãurelele din ziar. Din nefericire, utilitãþile, consoarta, copiii ºi pizza eºueazã lamentabil ºi toþi deodatã, iar motorul naþiei se îneacã, tuºeºte, scuipã ºi rãmîne fãrã gaz. Ferestruica televizorului devine tot mai mare, ziarul se face